MUCHELÉF, -Ă, muchelefi, -e, adj. (Turcism învechit) îmbrăcat cu îngrijire, curățel, dichisit; fercheș, cochet, elegant. Mie mi-a căzut parte la braț un tînăr mărunțel... muchelef la haine. GHICA, S. 150. Auzi colo! Să sperie cineva atît de mult pe un flăcăiaș așa de frumos și muchelef! FILIMON, C. 91.