MUCEZÍT, -Ă, muceziți, -te, adj. Care a prins mucegai, care are mucezeală; mucegăit. Satan afurisit Cu-a sa jertfă se aruncă în băltoiul mucezit. ALECSANDRI, P. I 13. Iacă stăpînul călare Că-mi aduce de mîncare Mălai negru zguruit Și uscat și mucezit. ANT. LIT. POP. I 57.