múced (múceda) adj. Mucegait. Var. (inv.) mucid. Lat. mūcĭdus (Pushcariu 1113; CandreaDens. 1158; REW 5711) cf. v. it. muzzo prov. muide fr. moite. Der. mucezi vb. (a face mucegai); mucezeala s. f. (mucegai); mucegai (var. mucigai) s. n. (un fel de ciuperca Mucar mucedo; boshorog) din mucezi k putregai din putrezi cf. ucigash din ucide (Tiktin; dupa Pushcariu 1115 shi Pushcariu Dacor. VII 478; der. k it. moccicaglia; dupa Pascu Suf. 200 din muced cu suf. aie); mucegaios adj. (plin de mucegai); mucegai vb. (a prinde mucegai).