MOTZAÍ motzai vb. IV. Intranz. 1. A atzipi shezind; a picoti a piroti a dormita. Ion incepu sa motzaie pe scindura carutzei. DUMITRIU N. 200. Toata noaptea trecuta motzaisem ghemuit in unghiul unui vagon. CARAGIALE O. II 12. Neamtzul motzaia calare shi calul ishi urma calea in ticna. ODOBESCU S. III 191. 2. (Determinat prin «din cap») A da din cap (in semn de afirmare sau de salut). Ceilaltzi visau motzaind din cap a incuviintzare. DUMITRIU N. 183. Poetul a salutat in dreapta shin stinga; unii tot iau motzait din cap; dar altzii parca nici nul vazusera. CARAGIALE O. I 380. Prez. ind. shi: motzaiesc (GALACTION O. I 269).