motz (moátze) s. n. Virf smoc panash. Var. (pl.) motzuri. Creatzie expresiva pusa in legatura cu mot k botz fatza de bot. Intentzia expresiva pare sa fie cea de „obiect care se balanseaza” cf. motzai bitz fitz. I sa atribuit o origine dacica (Hasdeu Col. lui Traian 1876 32) sau din sl. motŭ „smoc” (Tiktin; ByckGraur; dupa aceasta ipoteza tz sar explica prin pl. motzi care nu apare). Der. motza vb. (a da forma de virf); motzat adj. (cu motz; increzut fudul); motzoc s. n. (virf conci nod de par); motzochina s. f. (virf; nod; umflatura tumoare); motzai vb. (a da din cap a mishca din cap; a dormita) a carui relatzie cu motz apare evident (Tiktin; Candrea); motzaiala s. f. (dormitare balansare; toropeala somnolentza); motzaila s. m. (somnoros); motzaitura s. f. (picoteala); mutzutzui s. m. (Banat creshtet virf); mutzutzuiat adj. (Banat clontzos tzuguiat). Din rom. provine bg. moc (Capidan Raporturile 227). Cf. mot.