MOTOTÓL¹ s. n. (Adesea in constructzie cu verbele «a cadea» «a shedea») Obiect facut cocolosh; corp chircit; ghemotoc. Cazu mototol la pamint k un morman de omat prabushit de caldura soarelui. BUJOR S. 51. Ia aruncat... cit colo mototol. CARAGIALE O. III 58. ◊ Fig. Marinica umbla pe drumeaguri omuletz pribeag shi rebegit mototol negru risipit departe pe intinsul shesurilor. DUMITRIU B. F. 14. Apucind bine in bratze mototolul adormit se scula puternic in picioare shi porni. CARAGIALE O. I 304. ◊ Expr. A face mototol = a mototoli. Furtunile sint nishte copile nebunatice... intro clipa fac pe om mototol il darima la pamint. SADOVEANU M. C. 96. Omul face un sac mototol shil pune sub cap. GIRLEANU L. 39.