mortál a adj. 1979 (arg. tinerilor) Extraordinar nemaipomenit ◊ „Mishtocul mortal se practica la propriu la ocazii cand cineva deranjeaza prea tare [...]” R.l. 3 VIII 93 p. 1. ◊ „Washingtonul na avut trecere in fatza bauturii mortale sake facuta din orez.” Expres 30/94 p. 15. ◊ „Putem deveni serioshi mortal de serioshi [...]” Expres 39/94 p. 3; v. shi coma (1979) (din it. mortale; DEXS)