MORÁL A (I) morali e adj. (II) moraluri s. n. I. Adj. 1. Care apartzine moralei conduitei admise shi practicate intro societate care se refera la morala; etic; care este conform cu morala; cinstit bun; moralicesc. ♦ Care contzine o invatzatura; moralizator. 2. Care apartzine psihicului spiritului intelectului care se refera la psihic spirit sau intelect; spiritual intelectual. II. S. n. 1. Ansamblul facultatzilor sufleteshti shi spirituale. 2. Stare afectiva dispozitzie sufleteasca temporara care priveshte puterea dorintza fermitatea de a suporta pericolele oboseala dificultatzile. ♦ Curaj tarie sufleteasca. ◊ Expr. A ridica moralul (cuiva) = a imbarbata (pe cineva). A(i) scadea (cuiva) moralul = a (se) demoraliza a (se) descuraja. Din lat. moralis e fr. moral.