*morál a adj. (lat. moralis d. mos moris obiceĭ). Relativ la obiceĭurĭ: reflexiunĭ morale. Care practica morala care are obiceĭurĭ pure: om moral. Conform bunelor obiceĭurĭ: carte morala. Intelectual spiritual (in opoz. cu fizic material): facultatzile morale. Certitudine morala acea care e bazata pe probalitatzĭ. Simtzu moral cunoshtintza bineluĭ shi rauluĭ. S. f. Linie de purtare mod de a aprecia binele: morala demagoguluĭ e k nu e pacat sa rascolĭ satele k sa viĭ la putere. Etica shtiintza care te invatza sa facĭ bine shi sa evitzĭ rau. Carte care cuprinde aceasta shtiintza: morala luĭ Malebranche. Ocara mustrare shi (iron.) bataĭe: a primi o morala a trage cuĭva o morala (V. zacusca) Invatzamint concluziune morala care un scriitor o trage din opera luĭ: morala fabuleĭ cu lupu shi mĭelu e k vointza celuĭ maĭ tare e legea morala. A face cuĭva morala al mustra aĭ arata cum trebuĭe sa se poarte. S. n. pl. urĭ saŭ shi e. Totalitatea facultatzilor morale. Curaj insufletzire: morala armateĭ franceze supt Napoleon I era extraordinar de inaltzat. Adv. In mod moral moralmente.