MONÉDA (< ngr.) 1. Semn banesc cu forma greutate shi titlu stabilite fabricate din metal (aur argint arama aliaje de metale comune); serveshte k mijloc de circulatzie shi de plata. Baterea primelor monede a fost probabil realizata independent inainte de sec. 7 i. Hr. in statul antic Lidia sau in insulele Egee shi in China. In Roma antica m. se bateau langa templul zeitzei Iuno Moneta de unde shi denumirea de m. Pe teritoriul Romaniei folosirea shi circulatzia m. este semnalata inca din 6 i. Hr. Au existat diferite forme ale m. dintre care sa impus cea rotunda de disc cu avers revers shi margine. V. numismatica. ban. ◊ M. divizionara (sau de bilon) = m. confectzionata din aliaj monetar format din metale comune cu valoare proprie redusa sau inferioara valorii ei nominale shi care reprezinta o subdiviziune sau un multiplu al unitatzii monetare legale. ◊ Expr. A bate moneda = a emite bani de metal. A plati (cuiva) cu aceeashi moneda = a se comporta fatza de cineva asha cum sa comportat shi el intro situatzie similara. 2. P. gener. Ban de metal. 3. Denumire data pentru toate semnele baneshti indiferent de forma lor de existentza respectiv pentru m. divizionara m. fiduciara sau m. de hartie (bancnotele emise de Banca Centrala) shi m. scripturala sau m. se cont (disponibilitatzile bancare shi de la casele de economii).