MOMÍIE momii s. f. 1. Schelet de lemn de obicei acoperit cu zdrentze pentru ai da infatzisharea unui om care se ashaza intrun teren cultivat pentru a speria shi a tzine departe pasarile shi animalele salbatice daunatoare. Stapina pentinderi momiia priveshte Cu capul in cirpe cu labe de betze. BENIUC V. 75. Babai o momiien griu. COSHBUC P. I 107. SHi va lasan urma lui K momii dea cimpului. ALECSANDRI P. P. 81. 2. Fig. Fiintza urita; mogildeatza. O momiie ce dabia se zarea in albul zapezii se apropie de noi. VLAHUTZA O. A. II 40. 3. (Invechit) Semn care se pune la capatul unei moshii; semn de aliniere. Hotarind moshiile SHashezind momiile. ALECSANDRI la TDRG.