MOLICIÚNE moliciuni s. f. I. 1. Lipsa de vioiciune de sprinteneala; trindaveala trindavie lene. Turcul tresarise deodata din moliciunea shi incetineala lui. SADOVEANU O. VII 9. Scrierile unuia... vor respira energie sanatate ale altuia moliciune tinjire. GHEREA ST. CR. II 23. E necuviincios lucru in vreme ce erau in sigurantza fara dushmani de nicairi de ashi petrece vara inchishi in tabara topinduse in moliciune. BALCESCU O. II 218. ♦ Viatza ushuratica. SHi cind atitzia oameni se dau la moliciune Sub jugul unei mindre k robii lantzuitzi. BOLINTINEANU O. 203. 2. Slabiciune toropeala sfirsheala molesheala. Toropirea shi moliciunea care o lasa in organismele plapinde o violenta zguduire de nervi. VLAHUTZA la TDRG. Il apuca o moliciune de nu putea sta in sus. ISPIRESCU L. 382. 3. (Rar) Calm. Peste toateo moliciune... se lasa de sus. VLAHUTZA la TDRG. II. 1. Insushirea de a fi moale mladios; flexibilitate. Moliciunea cerii. ▭ Gindul i se oprise la... moliciunea firelor lungi de iarba. ARDELEANU D. 175. 2. Delicatetze gratzie dulceatza. Moliciunea vocii.