MOLFAÍ mólfai vb. IV. Tranz. 1. A mesteca un aliment in gura cu greutate (din cauza lipsei dintzilor); a clefai a morfoli; p. ext. a manca incet fara pofta. ♦ A roade in dintzi sau a invarti prin gura un lucru necomestibil. 2. Fig. A rosti (ceva) nedeslushit; a ingaima. [Prez. ind. shi: molfaiesc] Formatzie onomatopeica.