mojíc a adj. shi s. (rus. mužik tzaran tzopirlan pol. mužyk d. vsl. monžikŭ d. monžĭ barbat om). Fam. Om din clasa de jos (de la orash orĭ de la sat) tzopirlan mitocan modoran: un mojic. Prost crescut fara educatziune (indiferent din ce clasa socĭala ar fi): un om mojic. Adv. K mojicu: s’a purtat foarte mojic. Prov. Apa trage la matca shi mojicu la treapta omu fara educatziune tot prost se poarta orĭce ĭaĭ face.