mojic ~a s a [At: (a. 1648) GCR I 133/2 / V: muj~ / Vc shi: (reg) mojice / Pl: ~ici ~ice / E: rs мужик] 1 smf (Ivr) TZaran. 2 sm (Inv; pex) Om de rand care nu facea parte din cinurile boiereshti. 34 smf a (Persoana) lipsita de educatzie de maniere Si: badaran mitocan. 5 sm (Liv; if mujic) TZaran rus inainte de revolutzia rusa din octombrie 1917.