MOHORÍ mohorasc vb. IV. 1. Tranz. A colora in stacojiu in culoarea spicelor de mohor. Spre a imbuna pe zei ei inchipuise un soi nou de injunghieri shi de sacrificii care mohorise pamintul cu singe. ODOBESCU S. III 273. 2. Refl. A capata o culoare roshieinchisa; p. ext. a se intuneca. Soarele va cadea dupa codri manastirea se va mohori. GALACTION O. I 218. Pulberea roshie se stingea se mohora shi apa lua luciri de otzel. SANDUALDEA la CADE. ◊ Tranz. Amurgul cobora nesimtzit mohorind din ce in ce vazduhul. REBREANU N. 84. ♦ Fig. (Despre oameni) A se posomori.