MOCÍRLA mocirle s. f. 1. Intindere (mica) de apa statatoare plina de mil. Chema ratzele carei raspunsera din mocirla. SADOVEANU P. M. 42. Porcii... cazura totzi in mocirla racoroasa. GALACTION O. I 296. Mistretzi dau navala prin leasa shi prin mocirla. ODOBESCU S. III 110. ♦ Noroi mare adinc. Orash inecat in mocirla dintrun capat la altul. GHICA S. 243. 2. Fig. Stare de decadere morala in care domneshte necinstea obscurantismul viciul; josnicie. Trebuia sa ma ridic din mocirla in care cazusem. CAMIL PETRESCU T. II 243.