mocaí (mocaiésc mocaít) vb. 1. A da din cap. 2. A munci din greu. 3. A lucra incet shi fara spor. Var. mogai. Creatzie expresiva pornind de la radacina moc cf. moaca. Der. mocoshi vb. (a se speti; a munci fara spor) cu suf. expresiv shi (dupa Tiktin legat de sl. mąka cf. munca; dupa Bogrea Dacor. IV 834 din rut. Makoša „zeitza odihnei”); morcoshi vb. (Trans. a pune buceaua la butucul rotzii) cu r epentetic; morcoashe s. f. (Trans. bucea); morcoti vb. (inv. a bolborosi) cf. Iordan BF 194 (dupa Tiktin din pol. markotač; dupa Candrea din rut. morkotati; dupa Scriban din rut. morkotiti); mogoroji (var. mogorogi) vb. (a cara; a bolborosi a mormai) care Cihac II 516 il pune in legatura cu mag. mocorogni „a se bilbii” shi Scriban cu mag. megmorogni „a grohai”; mogorog s. m. (Mold. persoana nemultzumita); morocani vb. (a bombani a dojeni) care Cihac II 516 il lega de mag. morgolodni Tiktin cu sl. mrŭknąti „a intuneca” shi Scriban cu mag. morogni; morocaneala s. f. (bombanit); morocanos adj. (nemultzumit; ursuz posac); modoshi vb. (Banat a lenevi).