moárte f. pl. mortzĭ (lat. mŏrs mŏrtis moarte; it. pg. morte fr. cat. mort sp. muerte. V. mort). Stingerea vĭetziĭ: SHtefan cel Mare a purtat razboĭ pina la moarte. Pedeapsa capitala: condamnat la moarte. Fig. Ruina distrugere sfirshit: moartea unuĭ imperiŭ. Cauza de nimicire: razboĭu e moartea negotzuluĭ. Schelet gol saŭ imbracat care reprezenta moartea: Moartea e reprezentata cu o coasa in mina. A vedea moartea cu ochiĭ a fi foarte aproape de moarte. A fi cu moartea in suflet a fi foarte trist shi nelinishtit. A fi a pluti intre vĭatza shi moarte a fi bolnav aproape de moarte a fi perdut cunoshtintza. A fi pe moarte a trage de moarte a fi aproape de moarte saŭ in agonia mortziĭ. A lasa a hotari cu limba de moarte a lasa a hotari in ultimele momente ale vĭetziĭ. A arunca moartea in TZiganĭ a da vina pe altziĭ. A te da de ceasu mortziĭ a te zbate de necaz. A muri de moarte buna a muri de moarte naturala. A nu maĭ avea moarte a nu se maĭ strica vorbind de un obĭect. Dushman de moarte dushman implacabil. A te lupta pe vĭatza shi pe moarte a te lupta p. a hotari care din adversarĭ va supravĭetzui: lupta dintre Roma shi Cartaginea a fost pe viatza shi pe moarte. V. deces.