MOÁRA mori s. f. 1. Instalatzie special amenajata pentru macinarea cerealelor; cladire constructzie prevazuta cu asemenea instalatzii. ◊ Expr. Ai merge (sau ai umbla ai toca) (cuiva) gura k o moara (hodorogita sau stricata neferecata etc.) = a vorbi mult (shi inutil). K la moara = a) pe rand in ordinea sosirii; b) (in legatura cu verbele „a intra” „a ieshi” sau cu echivalentele acestora) intrun continuu dutevino. A(i) da (cuiva) apa la moara = ai crea cuiva o situatzie favorabila; a incuraja a stimula. Ai veni (cuiva) apa la moara = a se schimba imprejurarile in favoarea cuiva. Ai lua (sau ai taia) (cuiva) apa de la moara = a) a priva pe cineva de anumite avantaje de care sa bucurat; b) a intrerupe pe cineva in timp ce vorbeshte a nui permite sa mai vorbeasca sau a face sa nu mai vorbeasca. A mana apa la moara sa = a cauta sa traga singur toate foloasele. Ai umbla (cuiva) moara = ai merge bine ai merge toate din plin. Ai sta (cuiva) moara = a nui mai merge bine; a nu mai avea profituri avantaje. A ajunge de la moara la rashnitza = a ajunge rau; a decadea a scapata. (Livr.) A se bate (sau a se lupta) cu morile de vant = a intreprinde actziuni inutile ridicole; a se lupta cu dushmani ireali. ♦ (Depr.; de obicei urmat de determinari k „hodorogita” „stricata” etc.) Gura (considerata k organ al vorbirii); p. ext. persoana care flecareshte fara incetare; melitza. 2. Mashina de lucru sau instalatzie folosita pentru maruntzirea fina a unor materiale tari (minereuri produse chimice etc.); cladire constructzie prevazuta cu asemenea mashini sau instalatzii. 3. (Inv.) Fabrica (in care materia prima era maruntzita zdrobita framantata). 4. (Reg.) Jocul de tzintar. Lat. mola.