MITZA s.f. 1. (Mold. Ban. Trans. SE) Pisica. A: Denaintea leului. . . sta . . . pardosul ursul lupul . ... mitza selbateca. CANTEMIR IST. Eghiptenii la ace vrerii sa inchina mitzilor. E 1779 19^v. C: Mĕcze. Cattus. Felis. AC 352. Felis. Mucza. LEX. MARS. 205; cf. E 1703 143^r143^v. // B: Mitza intra intro pravalie. E 1717 178^v; cf. E ante 1704 21^v 22^r. 2. (Crish. Trans. SV) Ancora. Mitzele de fier carele tzin corabiia in loc N. TEST. (1648). Mitze de fer aruncara in fundul marii. MISC. SEC. XVII 133^r. // B: Cf. ST. LEX. 291. Etimologie: probabil formatzie onomatopeica. Cf. pisica; anghira.