MITITÉL² ÍK EÁ mititei ele adj. Diminutiv al lui mic. De proportzii mici de dimensiuni reduse. Atitai moshule! raspunse Mihail apucind dupa moshneag care sendrepta cu pashi mititei spre trasurica. MIRONESCU S. A. 133. Vezi tu colo pe cineva ghemuit jos shi mititel? CREANGA P. 51. Pe o stinca neagra intrun vechi castel Unde curan poale un riu mititel. BOLINTINEANU O. 33. Luceau stele maruntzele: Mai in sus mai mititele Mai in jos mai maricele. JARNÍKBIRSEANU D. 512. ♦ (Despre persoane) De statura mica. Era o femeie mititica shi iute. SADOVEANU O. V 6. Draga mii lelitzanalta Cami da gura peste poarta; Dar lelitza mititea Sentindea shi najungea. JARNÍKBIRSEANU D. 430. 2. Foarte tinar de virsta frageda. Toma se scula se imbraca shi desfacu in fatza ochilor celui mititel jucariile aduse de la. orash. V. ROM. februarie 1952 106. ◊ Loc. adv. De mititel = de (mic) copil. Ce treaba are el Cu banii mei? pentru care mam trudit de mititel. PANN P. V. IV 85. (Prin exagerare) Navea Tudor ce lucra Da mititel sansura. SHEZ. III 212. ♦ (Cu nuantza afectiva) Gingash dragutz; drag. Deash avea un copilash... Alt copil nar fi k el Mititel shi frumushel! ALECSANDRI P. I 81. (Substantivat) De cu sara mititelul incetase sa mai tzipe. VLAHUTZA P. 61. Baiatul se inveselea mititelul k merge cu tata la tirg neshtiind ce i se pregateshte. POPESCU B. IV 31. Astfel zise mititica Dulce netezindumi parul. EMINESCU O. I 54. 3. Marunt neglijabil fara importantza de minima valoare. Din greshele mititele in gresheli nemasurate. CONACHI P. 281. ♦ (Substantivat fig.) Om lipsit de calitatzi shi de merite deosebite; mediocru. Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel Nu slavindute pe tine. lustruinduse pe el. EMINESCU O. I 134. Varianta: mitutél ík eá (MAT. FOLK. 162) adj.