MITITÉL EÁ ÍK mititei ele adj. s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; micutz. ◊ Expr. De mititel = de mic copil; de tanar. A se face mititel = a se strange (pentru a nu fi vazut); p. ext. a lua o atitudine modesta umila (in fatza cuiva). ♦ (Substantivat) Apelativ afectuos pentru a vorbi cu sau despre un copil ori (ir.) cu sau despre o fiintza tanara naiva. 2. S. m. Carnacior facut din carne tocata amestecata cu diverse condimente care se mananca fript la gratar; mic. 3. S. m. (Pop.; art.) Unul dintre numele dracului. Din mic.