MISHUNÁ míshun vb. I. Intranz. A se mishca a circula in numar mare de colo pina colo; a forfoti a foi a viermui. Cite minuni vad ele noaptea in fundul apei unde mishuna raci. STANCU D. 205. Dar pe scoartza acestei tulpine mishuna toate gizele. C. PETRESCU C. V. 351. Lumea mishuna prin toate partzile cetatzii. CARAGIALE O. III 92. ◊ (Cu inversarea constructziei urmat de determinari introduse prin prep. «de») Micul peron... mishuna k niciodata de lume. C. PETRESCU A. 420. Codrii mishunau in acea vreme de fiare care nu mai sint. id. ib. 45. ♦ (Neobishnuit despre o singura persoana) A umbla adesea prin aceleashi locuri. Nu latzi vazut cum mishuna prin circiumi shi bacanii? DELAVRANCEA H. TUD. 14.