MISHÉL EÁ mishei ele adj. (Adesea substantivat) (Om) de nimic ticalos nemernic mizerabil. Noi cu totzii am patimit de pe urma mishelului de Tomsha. SADOVEANU O. VII 157. Sai impartzi in doua cete: in smintitzi shi in mishei. EMINESCU O. I 151. Bine bine! impodobitziva mishelelor cu matasuri shi scule. CONTEMPORANUL IV 502. ♦ (Om) lash fricos. K de groaza lui dushmanii au dosito k misheii. MACEDONSKI O. I 84. Cel ce fuge dinaintea dushmanului este mishel... shi misheii nu sint de singele nostru. Ducetziva de muritzi mai bine slobozi decit sa traitzi in robie shi ocara. RUSSO O. 34. 2. (Invechit shi arhaizant) (Om) din popor de jos de rind. E ceasul pentru cei mishei... Sa li se deie partea! BENIUC V. 82. Inaintea bataliei... chemase in sfat dea valma «neamurile» cu misheii. Au stat mojicii la un loc cu boierii. SADOVEANU O. I 4. ♦ Om sarac in stare de mizerie; neputincios nevolnic. Erau o sama din misheii tirgului unii calici deo mina ori deun picior altzii chiori shi orbi. SADOVEANU Z. C. 82. Misheii nu pot sa ridice macar un poloboc plin lucrul cel mai lesne. ALECSANDRI T. I 442. Avui parte dun mishel Pica tzundra de pe el. JARNÍKBIRSEANU D. 277. ♦ (Om) vrednic de plins nenorocit necajit. La Dropii ash vrea sa trag brazda unde mam chinuit k un rob mishel intro toamna. SADOVEANU M. C. 108.