MISHCATÓR OÁRE mishcatori oare adj. 1. Care se mishca care nu sta pe loc; mobil. Unghiul mishcator al cocorilor se shterse de pe cer. C. PETRESCU A. 307. Cit vezi in departare Viu nimic nu se iveshte... Iata insa colon zare Mishcator un punct rasare SHi tot creshte. COSHBUC P. I 221. Peste cite mii de valuri stapinirea ta strabate Cind pluteshti pe mishcatoarea marilor singuratate! EMINESCU O. I 130. ◊ Avere mishcatoare = avere mobila (invechit) Pod mishcator = pod umblator. ♦ (Jur.; invechit despre bunuri materiale) Care poate fi transportat dintrun loc intraltul; mobil. Averile lor mishcatoare shi nemishcatoare sa se iaie. NEGRUZZI S. I 232. 2. Fig. Care impresioneaza impresionant emotzionant. Momente mishcatoare.