opțiuni
  • info

3 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

MISCHÍE s. f. v. mischiu.

MISCHÍU, -ÍE, mischii, s. n., adj. (Înv. și reg.) 1. S. n. Oțel de calitate superioară. 2. Adj. De culoarea oțelului; cenușiu-vânăt. – Din ngr. dimiski „de Damasc”.

MISCHÍU, -ÍE, mischii, s. n., adj. (Înv. și reg.) 1. S. n. Oțel de calitate superioară. 2. Adj. De culoarea oțelului; cenușiu-vânăt. – Din ngr. dimiski „de Damasc”.

meschiu sn vz mischiu

miscău sn vz mischiu

mischiu, -ie [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 198/7 / V: mas~, mes~, ~cău sn, ~stie sf, mișc~, muscău sn, mușchiu a / Pl: ~ii / E: ngr διμισϰί „de Damasc”] 1 sn, sfs (Îrg) Oțel de calitate superioară, utilizat la fabricarea săbiilor, a tocilelor etc. 2 sn (Pex, îrg) Tocilă de oțel. 3 sf (Pex) Sabie. 4 sm (Reg) Om iute. 5 a (Reg) De oțel. 6 a (Îrg) De culoarea oțelului.

mișchiu sn vz mischiu

muscău sn vz mischiu

MISCHÍU s. m. (Învechit) Oțel tare din care se fac de obicei tocile sau amnare. Paloș din teacă scotea Și la mischiu că-l trăgea. PĂSCULESCU, L. P. 267. – Variantă: mischíe (PĂSCULESCU, L. P. 218, ȘEZ. VII 60) s. f.

MISCHIU, -IE s.n. și f. 1. (Mold., Ban.) Oțel. A: Fierul cel vestit ce-i zic meschiul vechiu. CANTEMIR, IST. C: Miskiĕ. Chalybs. AC, 354. 2. (Mold.) Tocilă de oțel. Pre aur focul, pre fier meschiul, iară pre direptul necazurile si dodăiele întăresc. CANTEMIR, DIVANUL. Variante: meschiu (CANTEMIR, DIVANUL; CANTEMIR, IST.). Etimologie: ngr. dimiski (prin falsă analiză).

mischiu n. Mold. oțel magnetizat: amnar de mischiu. [Vechiu-rom. meschiu = turc. MYSKAL].

mischíŭ și meschíŭ n. (turc. myskal, o unealtă de netezit metalele prețioase). Vechĭ. Oțel. – Și miscắŭ și muscắŭ.

Ortografice DOOM

mischíu1 (înv., reg.) adj. m., f. mischíe; pl. m. și f. mischíi

mischíu2 (înv., reg.) s. n., art. mischíul

mischíu s. n., art. mischíul

mischíu adj. m., f. mischíe; pl. m. și f. mischíi

Etimologice

mischíe (-íi), s. f. – Oțel. – Var. mischiu, mușchi(u). În loc de *demischie, din sb. demiskija și acesta din gr. διμίσϰιον, tc. demiski „din Damasc” (Bogrea, Dacor., I, 264). Relația cu tc. miskal „oțel tare pentru ascuțit” (Șeineanu, II, 261; Candrea; Scriban) pare dubioasă.

Enciclopedice

Mischie v. Damaschin 4.

Intrare: Mischie
Mischie nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mischie
Intrare: mischiu (adj.)
mischiu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mischiu
  • mischiul
  • mischiu‑
  • mischie
  • mischia
plural
  • mischii
  • mischiii
  • mischii
  • mischiile
genitiv-dativ singular
  • mischiu
  • mischiului
  • mischii
  • mischiei
plural
  • mischii
  • mischiilor
  • mischii
  • mischiilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: mischiu (s.n.)
substantiv neutru (N57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mischiu
  • mischiul
  • mischiu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • mischiu
  • mischiului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mischie
  • mischia
plural — —
genitiv-dativ singular
  • mischii
  • mischiei
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mischiu, mischieadjectiv

etimologie:

mischiusubstantiv neutru

  • 1. învechit regional Oțel de calitate superioară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Paloș din teacă scotea Și la mischiu că-l trăgea. PĂSCULESCU, L. P. 267. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „mischie”

Visit YouGlish.com