MIRÓS (1 2) mirosuri (3) miroase s. n. 1. Simtz prin care organismul percepe proprietatzile unor substantze venind in contact cu particulele volatile degajate de acestea; capacitate de a percepe shi deosebi aceste emanatzii; olfactzie. ♦ Fig. Perspicacitate intuitzie fler. 2. Emanatzie placuta sau neplacuta care o degaja unele corpuri; proprietate a unor substantze de a produce asemenea emanatzii; senzatzie olfactiva care o produce aceasta emanatzie. 3. (Mai ales la pl.) Condiment mirodenie. [Acc. shi: míros] Din mirosi (derivat regresiv).