MIRÓS (1 2) mirosuri (3) miroase s. n. 1. Unul dintre cele cinci simtzuri cu care sunt inzestratzi oamenii shi unele animale prin care organismul primeshte informatzii asupra proprietatzilor chimice ale unor substantze care emana vapori; capacitate de a percepe shi deosebi aceste emanatzii; olfactzie. ♦ Fig. Perspicacitate intuitzie sagacitate. 2. Emanatzie placuta sau neplacuta care o exala unele corpuri; proprietate a unor substantze de a produce asemenea emanatzii; senzatzie care o produce aceasta emanatzie asupra simtzului olfactiv. 3. (Mai ales la pl.) Condiment mirodenie. [Acc. shi: míros] Din mirosi (derivat regresiv).