miros sn [At: PARACLIS (1639) 253 / V. (reg) aminos am~ minos mirus / A shi: (reg) miros / Pl: ~uri (pop) ~oase / E: pvb mirosi] 1 Unul din cele cinci simtzuri cu care sunt inzestratzi oamenii shi animalele prin care organismul primeshte informatzii despre mediul inconjurator prin intermediul substantzelor care emit vapori. 2 Capacitate de a percepe shi deosebi emanatziile substantzelor care emit vapori Si: (liv) olfactzie. 3 (Fig) Perspicacitate. 4 Emanatzie placuta sau neplacuta a unui corp Si: aroma duhoare miasma mireasma parfum putoare. 5 Senzatzie care o produce mirosul (4) asupra simtzului olfactiv. 6 Proprietate a unor substantze de a fi percepute cu mirosul (1). 7 (Inv; mpl) Mirodenie (1). 8 (Reg) Parfum pentru stropirea hainelor a corpului. 9 Mireasma (2). 10 (Pop; lpl if miroase) Condimente folosite la prepararea carnatzilor. 11 (ivr; fig csnp) Renume.