mirá (mír mirát) vb. refl. 1. (Trans.) A vedea de a avea grija. 2. (Inv.) A considera a se indoi a crede a socoti. 3. A fi uimit a se minuna. Var. (Mold.) miera. Mr. mir mirare megl. m(ń)ir m(ń)irari istr. mir. Lat. mirāre forma vulgara in loc de mirāri (Pushcariu 1094; CandreaDens. 1137; REW 5603) cf. it. mirare prov. cat. sp. port. mirar fr. mirer alb. mërej (Philippide II 648). Ipoteza dupa care forma reflexiva din rom. se datoreaza unei incrucishari cu sl. čuditi se (Pushcariu Lr. 277) este inutila cf. sp. admirarse. Explicatzia lui miera pornind de la un lat. *meror (Graur BL V 70) este dubioasa. Der. mir s. n. (rar uimire mirare); miraz s. n. (Olt. Trans. mirare uimire) probabil datorita confuziei cu miraz „moshtenire”; mirazenie s. f. (Trans. mirare uimire).