MIRÁ¹ mir vb. I. 1. Refl. shi tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ◊ Expr. (Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat incompetent). Te miri ce = un lucru neinsemnat marunt o nimica toata. Te miri unde = cine shtie unde undeva. Te miri cum = nu se shtie cum fara voie. Ma miram eu sa nu... = eram sigur k... Ma miram eu sa... = eram sigur k nu... Sa nu te miri daca... = sa nu tzi se para curios k... e normal sa... ♦ Refl. Ashi manifesta surprinderea nedumerirea admiratzia. 2. Refl. A nushi da seama a se intreba. Lat. mirari.