mira¹ [At: PSALT. HUR. 40^r/25 / V: (irg) miera / E: ml mirari] 1 vr (Udp „de” ivr „pentru” sau de propozitzii completive) A fi sau a ramane nedumerit surprins de ceva. 2 vr A gasi k ceva este curios ciudat de neintzeles Si: (inv) a se ciudi. 3 vr (Pex) A fi uimit uluit. 4 vr (Dep; ie) Te miri cine (sau ce) Un oarecare. 5 vr (Ie) Te miri (sau rar mira) ce (shi mai nimic sau nimica rar nimica) Un lucru neinsemnat. 6 vr (Ilav) Te miri unde Undeva cine shtie unde. 7 vr (Ie) Te miri cum Nu se shtie cum fara voie. 8 vi (Rar ie) Te mira de nu... Cine shtie daca nu... 9 vt A uimi. 10 vi (Udp „de”) A manifesta admiratzie Si: a se minuna (6). 11 vr (Ivp; urmat de determinari care arata cauza actziunii) A se intreba. 12 vr (Inv) A fi nelinishtit Si: a se framanta a se zbuciuma. 13 vr (Inv) Ai fi teama. 14 vr (Irg) A privi cu atentzie Si: a cerceta. 15 vr (Reg; spc; d. femei insarcinate) A se uita cu insistentza la fiintze diforme riscand potrivit unei superstitzii sa nasca copii diformi. 16 vr (Trs udp „de” sau „dupa”) A se ingriji de cineva sau de ceva.