MIR² miruri s. n. 1. Untdelemn sfintzit folosit in biserica creshtina la savirshirea unor ritualuri. Cu miru ne miruim Cu vinu ne veselim. SHEZ. II 22. Is trei riuri trei pariuri Un’ de vin Altul de mir SHaltul dapa limpejoara. TEODORESCU P. P. 27. 2. (In expr.) A lovi a izbi a trasni (pe cineva) la mir = a lovi pe cineva drept in mijlocul fruntzii. A lua (cuiva) mirul = a omori. Un pumn shi lea luat mirul. DELAVRANCEA S. 39. Cum aduse buzduganul sau shi lovi pe zmeu i lua mirul apoi i taie capul. ISPIRESCU L. 317.