Definitzia cu ID-ul 686702:
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
4) mir (ma) a á v. refl. (lat. mirari shi mirare a se mira [devenit reflexiv dupa vsl. čuditi sen]; it. mirare pv. cat. sp. pg. mirar fr. mirer a privi. V. admir minune). Is surprins nu pricep cauza simt mirare: ma mir k vine ma mir de averea luĭ. Admir is uimit: totzĭ s’aŭ uimit de vitejia luĭ. Is nedumerit nu’ntzeleg: se mira ce sa faca (Vechĭ). Ma miram eŭ! exclamatziune ironica egala cu „m’ash fi mirat shi eŭ daca”: Cutare n’a reushit. Ma miram eŭ (adica: m’ash fi mirat dac’ar fi reushit)! Te mirĭ cine un om oarecare orĭcine cine shtie ce om neinsemnat. Te mirĭ ce nimica maĭ nimica putzin: aceshtĭ oamenĭ traĭesc cu te mirĭ ce. Se zice ironic shi te mirĭ ce shi maĭ nimica de ex.: shtie shi el carte te mirĭ ce shi maĭ nimica (= e un ignorant). Fereshtete de a zice: asta ma mira (dupa fr. cela m’étonne) ild. ma mir de asta. In est ma mĭer se mĭara.