mir¹ sn [At: PSALT. 280 / Pl: ~uri / E: slv миро] 1 Substantza uleioasa parfumata utilizata odinioara la unsul trupului sau la imbalsamarea cadavrelor Vz balsam. 2 Untdelemn sfintzit folosit la savarshirea unor ritualuri creshtine 34 (Fam k aluzie la locul din frunte unde se miruiesc credincioshii; ie) A lovi (sau a trasni etc. pe cineva) la ~ A izbi pe cineva in frunte (mortal). 5 (Iae; fig) A distruge. 6 (Ie) Ai lua (cuiva) ~ul A omori pe cineva. 7 A doua dintre cele shapte taine ale bisericii creshtine care consta in ungere cu untdelemn sfintzit pentru a obtzine revarsarea harului divin asupra cuiva Si: miruire miruit¹. 8 (Pex) Sfintzire pentru consacrarea intro inalta demnitate. 9 (Ie) A scalda de ~ A scalda un copil in ziua urmatoare botezului.