MINTUÍRE mintuiri s. f. Actziunea de a mintui shi rezultatul ei; salvare scapare izbavire; dezrobire eliberare. Nu te mai gindi la nici o mintuire caci nu mai e nici una. GALACTION O. I 72. Mintuirea mea statea in traista umflata de la sholdul calugarului. HOGASH M. N. Ma uitam pe furish la usha mintuirii shi tot scaparam din picioare. CREANGA A. 5. ♦ (In conceptzia religioasa) Iertare de pacate izbavire.