MINTUÍ mintui shi mintuiesc vb. IV. Tranz. l. A scapa (dintro primejdie de la moarte etc.); a salva a izbavi. Credintza ta te va mintui zice o vorba veche. SADOVEANU E. 29. Ai mei pierdutzi sint pasha totzi; O mintuiei de vrei k potzi. COSHBUC P. I 109. Am auzit urma Alexandru de bintuirile tzarii shi am venit so mintui. NEGRUZZI S. I 139. ◊ Refl. Sa iei pielea cea de porc shi in foc so dai k sa arda shi atunci ai sa te mintui de dinsa! CREANGA P. 87. O natzie nu se poate mintui decit prin sine insashi. BALCESCU O. I 94. ♦ (Rar) A lecui a vindeca a tamadui (de o boala). Is bolnava shi mai moarta Cinepa cade de coapta. Ia tu coasa deo coseshte De boala ma mintuieshte. ANT. LIT. POP. I 121. ◊ Fig. Eu cu dor mindra cu dor Trebuinear un doftor... De dor sa ne mintuiasca. JARNÍKBIRSEANU D. 107. ◊ (In conceptzia religioasa) Doamne fereshte shi ne pazeshte shi ne mintuieshte! se inchina deodata femeia cuprinsa de spaima. REBREANU R. II 72. 2. A termina a ispravi a incheia a sfirshi. Pe tzarani i vestise adineaori circiumarul Cristea k grecul a trecut spre curte sa mintuie tocmeala pentru Babaroaga. REBREANU R. I 170. Cuconu Ionitza ishi mintuia de sorbit cafeaua stind jos. HOGASH DR. II 87. Ei cucoane am mintuit trebushoara. CREANGA P. 159. ◊ Absol. Pe spateshi lasa capul: «Ma uimeshti daca nu mintui. Ah ce fioros de dulce de pe buza ta cuvintui!» EMINESCU O. I 154. ◊ Refl. Se mintuiau atunci proviziile facute in toamna. PAS Z. I 131. K sa se mintuie toata dihonia carabanitziva de la mine! CREANGA A. 114. Tropotul cailor scade se mintuie Se risipeshte. BOLINTINEANU O. 116. ◊ Expr. Sa mintuit = sa terminat sa ispravit gata nu mai e nimic de zis sau de facut. Numai ochii sai fi vazut shi sa mintuit! Strashnic romin! SADOVEANU P. 247. Ei apoi sa mintuit k cu dta nu mai poate sa vorbeasca nimeni SHEZ. I 100.