minte f. (lat. mens mentis minte din rad. men care e ruda cu vsl. pomĭenŭ pomana; it. pg. menge pv. fr. cat. ment sp. miente. V. aminte memorie mint). Ratziune inteligentza cuget facultatea de a pricepe shi judeca: om ager la minte. Judecata dreapta: om cu minte mintea nu invinge totdeauna pasiunile. Atentziune gind: a fi cu mintea la arme atzĭ incorda mintea. Memorie: imĭ vine in minte (imĭ aduc aminte) imĭ fuge din minte (uĭt). A perde mintea (saŭ mintzile) a inebuni. A invatza minte pe cineva al pedepsi k sa tzie minte k sa prinda minte. A te invatza minte a prinde minte a deveni maĭ deshtept dupa o experientza dupa o patzanie. A scoate din mintzĭ 1. a amagi a seduce 2. a infuria grozav a scoate din fire. A ĭeshi din mintzĭ a te infuria grozav a inebuni. Atzĭ baga mintzile’n cap a deveni ĭar cuminte serios atent. A fi aproape de mintea omuluĭ saŭ a fi la mintea omuluĭ (un lucru) a fi ushor de priceput. A tzine minte a nu uĭta: acest turn e vechĭ de nu se tzine minte. Atzĭ pune mintea cu cineva al lua in serios a te supara de faptele luĭ: nutzĭ pune mintea cu copiiĭ. A te duce mintea a te taĭa capu a te pricepe: fiecare face cum il duce mintea. In minte in gind in cuget: mĭam zis in minte. Din minte din gind din cuget: aceasta mashina e scoasa din mintea luĭ.