minor atribut al unor formatziuni muzicale tipizate in succesiune (melodice) sau in simultaneitate (armonice) formatziuni concepute la nivel de schema shi nu obligatoriu la nivel sintactic; sensul m. deriva structural shi numai relativ din dispunerea unor intervale* shi in chip absolut din antinomia fatza de major*; m. este de aceea o stare un caracter un gen (II) chiar un mod*; in sensul sau logic shi istoric restrans [tonalitatea (1) comporta numai doua moduri: cel major shi cel m.]. Destinul notziunii de m. este indisolubil legat de acela al notziunii de major. Totushi cateva particularitatzi ale m. primesc definirea sa in teoria muzicii occid. Astfel se accepta existentza a trei forme de game m. care toate au la baza (peste finala*) o tertza* mica (minora). M. natural este adevaratul mod eolic introdus in sistemul modurilor de catre Glareanus; m. armonic este modul care dupa modelul majorului a transformat subtonul* (treapta* a VIIa naturala) intro sensibila*; m. melodic este un m. armonic in care pentru evitarea intervalului de secunda* marita* a fost urcata shi treapta a VIa; in coborare m. melodic foloseshte scara m. natural. Deshi principial teoria armoniei (III 2) considera prin analogie shi prin opozitzie cu majorul k in m. cele trei principale functzii* (T D Sd) sunt minore totushi pentru intarirea caracterului dominantic al cadentzei (1) autentice D este majorizata (ceea ce corespunde de altfel structurii m. armonic). Tot prin analogie cu majorul mai ales in stilul armonic al barocului* acordul* final al unei evolutzii in m. era inlocuit prin acordul majorizat cu tertza mare al tonicii*.