minimala muzica ~ O definitzie simplificatoare a notziunii afirmata in spatziul amer. „minimal music” ar viza o orientare muzicala postmoderna (Danuser 1984) aparuta dupa 1960 manifestata prin compunerea unui flux sonor repetitiv adesea de lunga durata unde muzica se transforma gradual prin repetarea ushor modificata a celor mai mici componente ale discursului. Conceptul a fost imprumutat din artele plastice din perioada respectiva: criticul Richard Wollheim publica in 1965 in Arts Magazine un articol despre „minimal art”. In muzica termenul este folosit de la inceputul anilor ’70 (v. Tom Johnson recenzie in The Village Voice 1972) desemnand la inceput diverse tendintze muzicale manifestate din 1960: „muzica hipnotica” „pulsatorie” „repetitiva” „procesuala” „modulara” „sistemica” etc. A devenit emblematic pentru creatzia americanilor La Monte Young (n. 1935) Terry Riley (n. 1935) Steve Reich (n. 1936) shi Philip Glass (n. 1937) ceea ce nu inseamna k cei citatzi ar fi fost de acord cu aceasta eticheta. (Reich vorbeshte mai degraba de „muzica proces gradual”). M.m. este cunoscuta ashadar shi sub denumirea de „sistemica” (semnificatzia termenului de „sistem” in jur de 1960 de refera la varietatea de noi practici componistice dintre acestea accentul fiind pus pe repetitzie). Este vorba de repetari extinse ale unui motiv* sau un grup de motive muzicale (Riley) repetarile fiind guvernate de un sistem: fie lungirea progresiva a materialului repetat (Glass) fie discrepantze care modifica simultaneitatea (Reich) etc. Alaturi de ancorarea in cultura californiana (al carei sincretism releva puternice influentze asiatice) in scena avangardista a New Yorkului de experientza muzicii seriale* asimilarea lui J. Cage a practicii de jazz* pop* shi rock* de folosirea posibilitatzilor electronice de raporturile stabilite intre compozitor shi practica interpretativa in asambluri proprii compozitorii americani de m.m. studiaza shi din punct de vedere interpretativ muzicile extraeuropene. Acest interes i conduce in diverse zone asiatice shi africane: in India (Glass Riley Young) Africa de N (Glass) Africa de V (Reich). Unele piese vizeaza psihologia receptarii ceea ce a condus spre descrierea autorilor drept componentzi ai „shcolii newyorkeze hipnotice” (Johnson 1989). In publicatziile muzicale de lb. engleza sa folosit adesea termenul de „minimalism” sau „muzica minimala” fara un contzinut specific ci doar k extindere la muzica a termenului din artele plastice. De fapt inca nu sa clarificat in literatura de specialitate definirea precisa bine delimitata a m.m. Insashi enumerarea trasaturilor caracteristice repetitzie nonevolutzie reductzia materialului tematic armonic ritmic renuntzarea la expresivitatea traditzionala decontextualizarea renuntzare la finalitate shi scop nu descriu exclusiv shi nici integral m.m. In plus reprezentantzii sai au stiluri componistice extrem de diferite: conceptzile personale includ elemente minimale aplicate la divershi parametri* muzicali (desfashurarea temporala nonevolutiva pe sunete lungi dedusa dintro practica a muzicii seriale la Young constructzia pe un model unic a frazei* muzicale generator de multiple variante sonoritate continua / pulsatorie cu schimbari lent gradual repetitzii mecanice ale unui singur cluster* etc.). Diatonia* in unele cazuri intoarcerea la functzionalitate armonica justifica pe unii teoreticieni sa considere minimalismul drept curent postmodern (v. postmoderna muzica). In multe cazuri repetitzia ritmica se cupleaza chiar cu tonalitatea* traditzionala (John Adams n. 1947). Criticii amer. prefera definirea m.m. k orientare genuin amer. extinsa la numeroshi altzi compozitori; ei au studiat insa prea putzin afinitatzile minimalishtilor cu jazzul semnificative la Reich Riley shi Young. Acestora le urmeaza compozitori mai tineri care adera la minimalism in spatziul amer. shi englez. In ceea ce priveshte compozitzia europ. atributele m.m. se pot gasi pasager in creatzii semnificative: exemplul cel mai celebru il constituie György Ligeti (19232006) care utilizeaza tehnici minimaliste in Poéme symphonique (1962) Continuum (1968) Clocks and Clouds (1972) Studiile pentru pian (1985) adica suprapuneri de grile ritmice ritmuri iluzorii transformari repetitive de patternuri. De altfel predilectzia pentru cercetarea folc. african i conduc pe Ligeti Reich shi Riley spre similitudini creatoare. Pierzand cu timpul semnificatziile sale initziale m.m. devine in anii ’90 un „mainstream” al muzicii cotidiene de la muzica reclamelor la genul „tehno” „hiphop” (repetivitatea motorica) muzica ambientala (linishte pseudomeditativa). Tendintza de a uza de formule simple in scopul obtzinerii unui efect psihic maxim alatura aceasta orientare unui tip de neoromantism practicat in ideea gasirii unei noi accesibilitatzi a „muzicii contemporane”.