MINÍE minii s. f. 1. Suparare mare nestapinita furie (trecatoare). O data cu Hugo patrunde in literatura poporul cu bucuriile durerile miniile shi acuzatziile lui. VIANU S. 148. Incetul cu incetul satul fu cuprins de indignare shi de minie. REBREANU R. II 230. AbuHasan fierbind de minie se uita cu ochii ratacitzi la totzi de jur imprejur. CARAGIALE P. 146. A lui minie k trasnetul era in patru mari hotare tuna shi fulgera. ALECSANDRI O. 207. ◊ Loc. adj. Iute (sau grabnic rau) la minie = care se aprinde ushor; iritabil irascibil. Om bun dar iute la minie. BART S. M. 101. ◊ Loc. adv. (Neobishnuit) Intro minie = intrun moment de minie. Dear fi lumea de hirtie iash da foc intro minie. JARNÍKBIRSEANU D. 221. ♦ Necaz ciuda. Mia fost luni intregi minie K tu nu teai priceput. COSHBUC P. I 51. 2. (Uneori determinat prin «lui dumnezeu») Dezlantzuire (a naturii) urgie grozavie. SHi la tzarm aproape casutza podarului deschidea un ochi ingrozit roshu asupra miniei de sub malul prapastios. SADOVEANU O. III 289. Minia lui dumnezeu ce era afara: sa nu scotzi cine din casa dar inca om. CREANGA P. 143. ◊ (Cu sens atenuat) Mai tzine mult minia asta de padure? GALACTION O. I 211.