míne pron. pers. Forma a cazurilor prepozitzionale a pron. de persoana intii eu. Mr. mine „eu”. Lat. me intro compunere mai putzin clara (dupa Philippide Principii 78 shi CandreaDens. 533 din lat. *me ne; dupa Scriban din *mene prin analogie cu *quene › cine). Probabil e vorba de aceeashi forma flexionara care indica acuzativul in *tatanem › tatine v. aici. Inv. se folosea pentru acuzativul fara prepozitzie: cine urashte mine (Coresi). Cf. sine.