MINCATÚRA mincaturi s. f. 1. Eroziune. In sfirshit cu destula anevointza ajunsera la viroaga... Mincatura era acum shi mai mare decit o shtia el. GALACTION O. I 296. Mincatura Oltului linga catunul Fintinelile la o distantza k de 300 stinjeni. ODOBESCU S. II 417. ♦ Rana produsa de o roadere sau de anumite boli. 2. (Invechit) Hrana Ii aducea Prinz de mincatura Vin de beutura. ALECSANDRI P. P. 188.