MINCÁRE (2) mincari s. f. 1. Actziunea de a minca. Il ashezau intre ele tot timpul mincarii shii tzineau de urit cu vorba BASSARABESCU V. 4. Tatal meu era nepot viteazului SfarmaPiatra care avea obicei cind se punea la masa sa inghita mai intii shepte opt bolovani k sai faca pofta de mincare. NEGRUZZI S. I 246. Nu avea pofta de mincare caci de frica i trecusa foamea dorind mai mult k sa se odihneasca. DRAGHICI R. 40. ◊ Expr. Ai trece (cuiva) pofta de mincare v. trece. A(i) taia (cuiva) pofta de mincare v. taia. Deale (sau regional dea) mincarii = hrana. Nevestele shi fetele gateau deale mincarii. BUJOR S. 132. Voi lucratzi k eu ma duc sa pregatesc ceva dea mincarii. CREANGA P. 9. 2. (Concretizat) Ceea ce se maninca ceea ce (se) serveshte pentru alimentare; hrana aliment. Peo masutza cu trei picioare aburea mincarea. SADOVEANU O. VII 65. Mincarea e buna shi vinul shi mai bun. CARAGIALE P. 45. Flacaul pune mincarea in traista injuga boii la car. CREANGA P. 142. Sa intram in sat cu soare Cam o mindra k sho floare Ce neashteapta cu mincare. JARNÍKBIRSEANU D. 24. ◊ Expr. A strica mincarea degeaba = a trai degeaba fara sa fie de vreun folos. Din trei feciori citzi are tata nici unul sa nu fie bun de nemica?! Apoi drept sa va spun k atunci degeaba mai stricatzi mincarea dragii mei. CREANGA P. 188. ♦ (Mai ales la pl.) Fel de alimente hrana. De mult nam mai mincat mincari moldoveneshti. SADOVEANU M. 180. Dupa borshul polonez veneau mincari greceshti. NEGRUZZI S. I 151. ♦ Expr. Astai alta mincare (de peshte) = asta e cu totul altceva. Fig. (Familiar depreciativ) Soi fel. Ia spunemi te rog ce mincarei cucoana Marieta musafirul dtale de la Iashi?... Ce mincare sa fie? Ia o baba nebuna shi nimic mai mult. HOGASH H. 88. Pl. shi: (2) mincaruri (CAMIL PETRESCU O. I 187).