mincá (maninc mincát) vb. 1. A se hrani. 2. A prinzi a lua cina. 3. A se alimenta cu a se mentzine cu. 4. A coroda a strica. 5. A roade a macina. 6. A consuma a folosi. 7. A delapida a defrauda patrimoniul public. 8. A uzurpa a dobori. 9. A se nelinishti a se osteni. 10. A o apuca pe cai greshite a duce la pierzanie. 11. A ciupi a produce mincarime. 12. A suporta a rabda o insulta. 13. A cishtiga o piesa a adversarului in anumite jocuri. 14. A tzine mult la cineva a muri dupa o persoana. 15. (Refl.) A se devora a se distruge reciproc. Var. (Trans.) minc. Mr. mi(n)c mac(u) mincata micare megl. m(an)ǫnc mancari istr. marancu. Lat. *manucāre forma redusa a lui manducāre cf. it. manucare calabr. manëká mai probabil decit de la *manicāre (Diez I 262; Pushcariu 1022; CandreaDens. 1127; REW 5592). Cuvint de uz general (ALR I 80). Sing. prezentului maninc pare k ar trebui sa se explice prin *manuc cu infix nazal *manunc (dupa G. Ivanescu BF I 161 printro incrucishare intre minc cu *manduc). Der. mincacios adj. (lacom); mincare s. f. (bucate feluri); demincare s. f. (alimente provizii); mincarica s. f. (carne inabushita); mincarime s. f. (usturime iritatzie frecare a pielii); mincat s. n. (faptul de a minca masa); mincator s. m. (inv. uzurpator; persoana care maninca); mincatoare s. f. (Arg. gura); mincatorie s. f. (abuz prevaricatziune frauda); mincatura s. f. (inv. frauda abuz; rozatura; adincitura); mincau s. m. (lacom hulpav); nemincat adj. (cu stomacul gol; s. m. flamind; lihnit de foame).