MILOGÍ milogesc vb. IV. Refl. A se ruga de cineva cu staruintza spre a obtzine ceva; a cere de pomana a cershi. [TZaranii] sint silitzi sa cersheasca pur shi simplu.. sa se milogeasca pentru porumb. REBREANU R. I 223. O fetitza cun panerash de flori se tot milogeshte pe linga noi cun aer de sfishietoare mizerie. VLAHUTZA O. A. 442. Cind vedea drumetz... lasa baba covrigul din gura intindea dreapta shi se milogea tinguios numai din virful limbii. CARAGIALE O. III 51. ◊ Tranz. (Neobishnuit) Milogea sprijinul unui om shi pe omul acela nul socotea vrednic de stima. C. PETRESCU C. V. 62.