MILÍTZIE s. f. 1. Institutzie avind drept scop mentzinerea ordinii shi a securitatzii publice apararea proprietatzii socialiste precum shi a bunurilor shi libertatzilor cetatzenilor. Circumscriptzie de militzie. ▭ La postul de militzie nul gasira pe shef care era plecat in alt sat. DUMITRIU N. 153. 2. (In vechea organizare militara) Armata nepermanenta sau de rezerva shi unele corpuri speciale de armata (jandarmeria); (in organizarea militara a regimului trecut) stadiul ultim al serviciului militar (dupa «activitate» shi «rezerva»). Institutziile carora se cuvine numirea de militzie la noi sint: jandarmii shi cordonashii cu potecashii. BALCESCU O. I 36. ◊ (Popular) Serviciu militar armata. E un flacaiandru care o sa traga sortzi la anul shi care se intzelege o sa mil manince fript militzia. GALACTION O. I 65. Nu mai plinge Florico. K vremea o sa treaca repede. No sa mor doar in militzie. BUJOR S. 38. Cind scapai din militzie Eram beat de bucurie. SHEZ. V 89.