míla (míle) s. f. 1. Compasiune pietate. 2. Gratzie ajutor divin. 3. Pomana. Mr. nila. Sl. milŭ f. mila „demn de compasiune” (Miklosich Lexicon 368; Cihac II 196; Berneker II 58; Tiktin). Der. milos adj. (cu mila); milog s. m. (care cersheshte) cu suf. og k olog slabanog shontorog; milogi vb. refl. (a cere de pomana; a se ruga a se umili); milogeala s. f. (cershetorie); milogie s. f. (cershetorie); milogime s. f. (multzime de milogi); milui vb. (a avea mila a compatimi; a da de pomana); nemiluit adj. (care nu a primit de pomana; nemilos neomenos; excesiv enorm); milosirdie s. f. (inv. mila) din sl. milosrŭdije; milosird adj. (milos) din sl. milosrŭdŭ; milosirdi vb. refl. (a avea mila) din sl. milosrŭditi; miloste s. f. (inv. mila) din sl. milostĭ; milostenie s. f. (pomana caritate) din sl. milostyni; milostiv adj. (clement caritativ) din sl. milostivŭ; milostiva s. f. (avrameasa Gratiola officinalis; duh rau); milostivenie s. f. (clementza mila) incrucishare intre milostenie shi milostiv; milostivi vb. refl. (a avea mila a compatimi pe; refl. a binevoi a catadicsi); milostivnic adj. (milos); nemilos adj. (inuman fara mila); nemilostiv adj. (fara mila); inmilosha vb. refl. (inv. a i se face mila a catadicsi); milcui vb. refl. (a cere a cershi) din bg. milkam se care apare numai cu sensul modern de „a se rasfatza”; milcuitura s. f. (inv. implorare) din milcui cu suf. expresiv shi. Cf. umili.