MÍJLOC s. n. (cf. lat. medius locus): ceea ce serveshte la realizarea unui scop precis. ◊ ~ de comunicare: m. de legatura intre vorbitori m. de transmitere reciproca de cunoshtintze idei shi sentimente k de exemplu limba („Limba este cel mai important mijloc de comunicare intre oameni”). ◊ ~ de imbogatzire a vocabularului (unei limbi): procedeu modalitate de formare a unor cuvinte noi intro limba. Pentru limba romana se disting doua feluri de m. de imbogatzire a vocabularului ei: interne intre care se numara derivarea compunerea shi conversiunea (schimbarea valorii gramaticale a cuvintelor trecerea cuvintelor dintro clasa in alta) shi externe (imprumuturile de toate felurile din alte limbi). ◊ ~ de realizare a flexiunii: element lingvistic care ajuta anumite partzi de vorbire sa flexioneze sashi schimbe forma. In limba romana exista doua feluri de m. de realizare a flexiunii: sintetice intre care se numara articolul hotarat enclitic sufixele shi desinentzele (de aici shi tipul de flexiune sintetica) shi analitice intre care se numara articolul hotarat proclitic articolul nehotarat articolul posesiv (genitival) articolul demonstrativ (adjectival) adjectivele calificative shi adjectivele pronominale in pozitzie proclitica fatza de substantiv shi unele prepozitzii (de aici shi tipul de flexiune analitica). ◊ ~ de realizare a gradelor de comparatzie: element lingvistic reprezentat printrun cuvant care ajuta la exprimarea gradului de intensitate a insushirii de care dispun doua obiecte comparate. Pentru limba romana sau fixat k m. de realizare a acestor grade adverbele cu rol de instrumente gramaticale mai putzin foarte tare shi prea shi locutziunile adverbiale de mod cu acelashi rol de instrumente gramaticale tot asha (de) tot atat (de) la fel (de); articolele demonstrative cel cea cei cele; prepozitziile decat k din shi dintre. ◊ ~ de exprimare a raporturilor sintactice: element lingvistic reprezentat printrun cuvant care ajuta la realizarea unuia din cele doua tipuri de relatzii sintactice fundamentale existente in cadrul propozitziei shi al frazei (de coordonare shi de subordonare). Pentru limba romana sunt considerate k m. de exprimare a raportului de coordonare conjunctziile shi locutziunile conjunctzionale coordonatoare iar k m. de exprimare a raportului de subordonare flexiunea cazuala prepozitziile shi locutziunile prepozitzionale conjunctziile shi locutziunile conjunctzionale subordonatoare pronumele shi adjectivele pronominale relative adverbele relative.